Cabinet medicină de familie.
Cabinet medicină de familie.
Consultații de pediatrie.
Competențe în ecografie, EKG
Cabinet medicină de familie.
Consultații, tratamente, adulți și copii.
Vaccinări.
Monitorizare boli cronice.
Eliberare acte medicale.
Cabinet medicină de familie.
Consultații, tratamente, adulți și copii.
Vaccinări.
Monitorizare boli cronice.
Eliberare acte medicale.
Cabinet medical psihiatrie.
Analize de laborator.
Punctele de lucru ale laboratorului sunt:
-Alba Iulia: B-dul.Revolutței 1989, nr.23A
-Cluj Napoca: - str.Buna Ziua, nr.12, sc.3 Tel: 0264-530888, 0733-675073
- str.Horea., nr.78 Tel: 0264-530888, 0733-675073
Medicină de familie.
Competențe în medicină de urgență prespitalicească.
Ecografie generală.
Medicină de familie.
Competențe în medicină de urgență prespitalicească.
Ecografie generală.
Cabinet medicină de familie.
Ecografie abdominopelvină
Competență și empatie !
Cabinet medicină de familie.
Ecografie abdominopelvină
Competență și empatie !
Cabinet psihiatrie adulți.
Tratamentul cu laser endovascular al venei safene interne s-a dezvoltat în anii 90, însă au mai trecut încă 10 ani până au apărut primele publicații în acest sens, acestea fiind făcute de Min, Navarro și Bone. Pentru vena safenă externă, primele documente care să certifice tratamentul cu laser endovenos, au apărut în anul 2003.
Principalele avantaje ale acestui tip de tratament pentru pacient sunt: reluarea activității obișnuite în primele 24 de ore postprocedural și efectul estetic excepțional.
Ultimii ani au fost facute progrese importante pentru înțelegerea modului de acțiune al laserului endovascular.
Indicațiile tratamentului laser endovascular.
Sunt reprezantate de venele varicoase sistematizate, nu exagerat de tortuoase situate pe traiectul venei safene interne deasupra de genunchi, cu reflux prezent. Mențiunea de a nu fi exagerat de tortuoase se face deoarece venele foarte șerpuitoare nu pot fi canulate cu cateterul laser deși acesta este flexibil. Poziția venelor deasupra genunchiului se indică, deoarece tratarea venelor de sub genunchi prin această manieră duce la efecte secundare foarte importante (leziuni nervoase importante, tromboze venoase profunde), fapt ce a determinat o restrângere a indicației terapeutice doar la venele situate la nivelul coapsei.
Sunt autori care acceptă tratamentul cu laser endovascular pentru vena safenă mică dilatată și cu reflux.
Contraindicațiile metodei.
Cele absolute sunt:
Cele relative sunt:
Principiul tratamentului
Scopul tratamentului laser endovenos este de a suprima refluxul ostial prin închiderea de durată a lumenului venos și de dispariție a venelor dilatate varicos tratate. Acest lucru se realizează prin două mecanisme: fie prin micșorarea venei până când lumenul venos dispare cu desăvârșire, fie prin lezarea endoteliului venos care va duce la o reacție de fibrozare a peretelui venos cu dispariția lumenului și transformarea venei într-un cordon fibros.
Mecanismul de acțiune se datorează absorbției luminii laser de către moleculele de hemoglobină din sîngele circulant în venă. Există lasere cu diferite lungimi de undă folosite în practica clinică. Pot fi utilizate lasere diodice cu lungimi de undă de 810, 940, 980 și 1470 nm sau lasere Nd: YAG cu lungime de undă de 1064 nm
Pe lângă absorbția de către sânge a luminii laser, mai există și acțiunea directă asupra peretelui venos. Astfel în zonele în care energia laser este absorbită direct de către țesutul venos poate apărea o distrucție totală a peretelui venos.
Transferul de căldură important la nivelul peretelui venos va duce la o scurtare a fibrelor de colagen cu o micșorare consecutivă a lumenului venos. Eate important ca această micșorare de lumen venos să se datoreze colagenului, deoarece restul lumenului se va ocluziona prin formarea unui tromb intracanalar. Acest tromb poate fi sursă de recanalizare ulterioară și se presupune că un diametru mai mare al trombului va duce la un risc mai mare pentru repermeabilizarea venei. In situația ideală, închiderea venei safene interne inițial prin micșorarea lumenului și prezența trombilor, va fi definitivată prin transfoormarea fibroasă a venei. Cordonul fibros venos poate fi detectat ecografic chiar la câțiva ani de la tratamentul endovascular.
Tehnica tratamentului cu laser endovascular.
Pentru început se face o igienizare a tegumentelor membrului inferior pe care vom efectua procedura prin îndepărtrea pilozității excesive. După care se dezinfectează tegumentele prin utilizarea soluției de Betadină. Câmpul de lucru va fi delimitat prin izolare sterilă.
Anestezia pe care o folosim este anestezia generală intravenoasă (sedarea monitorizată) care va fi prezentată în detaliu la capitolul despre anestezie pentru procedurile terapeutice ambulatorii în insuficiența venoasă cronică. La acest tip de anestezie, adăugăm anestezia locală (Xilină 1%) și anestezia locală cu intumescență (soluția Klein: 1 ml bicarbonat, 2 ml adrenalină, 10 ml xilină 1% în 180 ml ser fiziologic 0.9%).
Abordarea venei safene interne preferăm să o efectuăm la nivelul genunchiului pe partea antero-internă, însă în situațiile când în această localizare vena dilatată nu poate fi abordată folosim abordul supramaleolar sau la nivelul 1/3 diatale a coapsei pe fața anteri-internă.
După efectuarea anesteziei locale la nivelul inciziei pentru abord, se evidențiază vena safenă, se disecă, se pensează și se secționează între pense. Capătul distal se ligaturează, iar capătul proximal se reperează prin două pense. Se pregătește fibra și cateterul laser. Se introduce fibra laser în cateter și se fixează prin închiderea opritorului. Se conectează fibra laser la aparat și se pornește aparatul, verificându-se dacă a apărut semnalul laser luminos la vârful fibrei. Se retrage fibra în totalitate în interiorul cateterului și se începe canularea venei care urmează a fi tratată, sub control ultrasonografic până la 1 – 2 cm sub joncțiunea safeno-femurală. Se poziționează laserul în stand by și se începe efectuarea anesteziei locale cu instumescență.
Această anestezie se efectuează utilizând soluția Klein. Se poate injecta perivenos soluția anestezică folosind seringi sau o pompă injectoare. Avantajele acestei anestezii sunt: protejarea țesuturilor înconjurătoare de căldura degajată de laser și posibilitatea unei bune interacțiuni cu pacientul în timpul procedurii. Dezavantajele sunt date de faptul că sub această anestezie paceintul poate simți o oarecare durere în timpul procedurii laser. Pentru pacienții mai sensibili la durere, senzația algică resimțită este chiar importantă.
După realizarea intumescenței locale cu ajutorul substanței anestezice și o perioadă de așteptare de câteva minute, se va începe procedura laser enovasculară. Se vor seta parametrii de lucru. Nu există o standardizare a energiei laser folosită pentru închiderea venei safene interne. Există doar niște valori limită care depind de tipul de laser folosit. De asemena modalitatea de generare a energiei poate fi pulsatilă sau continuă, iar retragerea fibrei poate fi, de asemenea, continua sau întreruptă. Distanța de retragere a fibrei este variabilă, funcție de parametrii folosiți. Procedura presupune o afectare retrogradă a venei odată cu retragerea fibrei și generarea energiei laser.
La încheierea procedurii se ligaturează capătul safenei pe unde s-a efectuat cateterizera și se închide plaga cutanată utilizându-se steril streepuri sau fire de sutură.
Îngrijire și recomandări postterapeutice.
Postprocedural, pacientului i se aplică compresie externă gradată sub forma ciorapului elastic pe care acesta trebuie să o mențină timp de 10 – 14 zile. Ulterior la revenirea după anestezia generală intravenoasă, bolnavul se ridică și se mobilizează.
Recomandările după tratamentul cu laser endovascular sunt:
Reacțiile adverse și complicațiile procedurii.
Cele mai frecvente trei reacții adverse ale procedurii sunt:
Efectele adverse mai rare sunt parestezia locală și flebita localizată. Marea majoritate a paresteziilor se rezolva spontan în 3 luni de la ședința de tratament. Flebita localizată cedează la tratament topic cu geluri antiflebitice. Antiinflamatoare, heparinate și comprese locale cu antiseptice (Rivanol).
Complicațiile procedurii sunt în număr de două și apar în proporții scăzute. Asfel poate apărea tromboza venoasă profundă și migrarea trombului din vena sefană internă închisă în vena femurală comună. Ambele sunt foarte rare și se rezolvă prin tratament anticoagulant.
Repermeabilizarea după laserul endovascular
Repermeabilizarea este întâlnită în procent variabil, fiind cuprinsă între 2 și 12%.
Procedura de rezolvare a venelor varicoase prin laser endovascular a depășit stadiul de experiment. La ora actuală înlocuiește cu succes chirurgia clasică, singură sau în combinație cu alte metode teraputice.
Ecografia doppler este cea mai modernă metodă de investigaţie imagistică a patologiei vasculare şi principala metodă de diagnosticare a bolilor venoase.
Ecografia vasculară utilizează ultrasunetele. Spre deosebire de ecografia obişnuită, examenul doppler oferă o gamă mult mai largă de informaţii. Printr-o evaluare doppler venoasă, ne spune Dr. Duta Ciprian, medicul poate obţine atât informaţii morfologice cu privire la axul anatomia axului venos, traiectul, calibrul venelor, aspectul şi structura peretelui, cât şi informaţii de tip funcţional, referitoare la fluxul sanguin (sensul de curgere a sângelui prin vene, viteza de flux şi calitatea fluxului.
Patologia venoasă şi în special patologia venoasă cronică înregistrează o frecvenţă în creştere în rândul populaţiei din ţările dezvoltate. Potrivit unor studii recente, aceste afecţiuni au o incidenţă de 47% în rândul populaţiei ţărilor occidentale. Din acest motiv, rezultă şi preocuparea noastră pentru un diagnostict prompt, complex şi corect al leziunilor venoase a crescut.
Evaluarea doppler venoasă este o metodă sigură, neinvazivă, care nu implică riscuri, fiind, totodată, mai puţin costisitoare decât alte metode imagistice. Examenul Doppler vascular se incepe cu explorarea morfologica a vaselor sanguine prin identificarea venelor si arterelor, vizualizarea pe un traseu cat mai lung a vasului supus examenului, aprecierea directiei, calibrului, pulsatilitatii, aprecierea peretilor si se contiua cu explorarea morfopatologica a proceselor supraadaugate in lumen si/sau in peretele vascular. Medicul, cu ajutorul unei sonde dedicate explorării venelor, urmăreşte atât aspectul morfologic al axului venos cât şi funcţionarea lui. Cu ajutorul Sistemul Doppler se poate aprecia cu exactitate vitezele de circulaţie a sângelui, de-a lungul fasciculului de ultrasunete.
Clinica Medvarix dispune de aparatura necesară unei diagnosticări certe şi rapide. Există atât sonde specializate, cât şi programe şi softuri specifice explorării vasculare. Examenul Doppler vascular are indicatii multiple, aceasta metoda fiind utilizata pentru diagnostic in ateroscleroza carotidiana, in patologia arteriala a membrelor inferioare: arteriopatii inflamatorii, dismetabolice, traumatice sau de compresiune arteriala.
Diferite tehnici de diagnostic sunt folosite pentru diagnosticarea problemelor abdominale. Printre acestea se numara ecografia abdominală, endoscopia, razele X şi scanarea de tip CT.
Ecografia abdominală este, de obicei metoda de prima linie pentru examinarea ficatului, a vezicii biliare, rinichilor, pancreasului, splinei şi vasele de sânge ale abdomenului.Se poate vedea, de asemenea, circulatia sangelui la aceste organe şi fluxul de sânge din vasele de sânge principale din abdomen.
Durerile abdominale sunt indicaţia cea mai frecventă pentru o ecografie abdominala. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră vă poate comunica, de asemenea, că sunteţi suferind de alte simptome, sau poate fi ingrijorat in ceea ce priveste constatările examinării sale sau a testelor de sânge.
Printre alte probleme, ecografia abdominală poate detecta pietre la vezica biliară şi rinichi, chisturi şi unele tumori. Aceasta poate detecta, de asemenea, un anevrism aortic abdominal, care este o extindere a arterei aorte şi este o condiţie potenţial fatală pentru care intervenţia timpurie medicala poate salva viata. Ultrasunetele, poate una din multele anchete de care aveţi nevoie şi care ar fi imperios necesare, ca de exemplu consultarea medicului pentru a va asigura că orice alte investigaţii necesare sunt aranjate.
Electrocardiografia este frecvent utilizata, o procedura noninvaziva de inregistrare a modificărilor electrice în inimă. Inregistrarea, care se numeşte o electrocardiogramă (EKG), arată o serie de valuri care se referă la impulsuri electrice care apar în timpul fiecarei batai a inimii. Rezultatele sunt tipărite pe hârtie şi / sau afişate pe un monitor pentru a oferi o reprezentare vizuală a funcţiei cardiace. Valurile într-o înregistrare normala sunt numite P, Q, R, S, T, şi urmaţe în ordine alfabetică. Numărul de valuri poate varia, şi alte valuri pot fi prezente.
Scopul
Electrocardiografia este un punct de plecare pentru a detecta diverse probleme cardiace, inclusiv angina pectorală, angina stabilă, boala cardiacă ischemică, aritmii (batai neregulate ale inimii), tahicardia (ritm cardiac rapid), bradicardia (lentă bătăilor inimii), infarctul miocardic (atac de cord), şi anumite condiţii congenitale ale inimii. Aceasta este utilizata recvent în examinările fizice, precum şi pentru monitorizarea stării pacientului în timpul şi după intervenţiile chirurgicale, precum şi în stabilirea terapiei intensive. Este principalul procedeu folosit in măsurarea exercitiilor si testelor de toleranţă (de exemplu, testele de stres) şi este, de asemenea, utilizat pentru a evalua simptome cum ar fi durerea în piept, dificultăţi de respiraţie, şi palpitaţii.
Demografia
Potrivit Centrului american pentru Controlul Bolilor (CDC), aproape 23 milioane de proceduri EKG au fost efectuate în birourile medicului în anul 2000.Barbatii au mai multe şanse sa experimenteze atacurile de cord decat femeile, desi la femei riscul creşterii atacului de cord este dupa menopauza. African-americanii, hispanicii, şi nativii americani au un risc mai mare de boli cardiovasculare decât caucazienii, în parte datorită incidenţei mai mari a diabetului zaharat (un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare) în cadrul acestor populaţii.
Descriere
Pacientul este dezbracat de la talie în sus, şi electrozii (fire minuscule în tampoane adezive) sunt aplicati in locuri specifice pe braţe, picioare, şi piept. Când sunt ataşati, acesti electrozi sunt numiti conductori, intre 3 si 12 conductori pot fi utilizati pentru procedura.
Circulaţia musculara poate interfera cu înregistrarea, care durează in timpul mai multor batai de inima. În cazurile în care tulburările de ritm sunt suspectate a fi rare, pacientul poate purta un mic monitor pentru a înregistra în mod continuu pe o perioadă de 24 de ore. Acest lucru este cunoscut sub numele de monitorizare ambulatorie.
Instruirea speciala este necesară pentru interpretarea electrocardiogramei. Pentru a rezuma în cel mai simplu mod caracteristicile utilizate în interpretări, unda P a electrocardiogramei este asociata cu contracţia atriilor-două camere ale inimii care primesc sânge din vene. QRS o serie de valuri, sau complexe QRS, este asociat cu contracţia ventriculară, cu unda T care vine după contracţie. Ventriculii sunt cele două camere ale inimii care primesc sânge de la atrii şi care trimite sânge în artere. În cele din urmă, intervalul PQ sau PR dă o valoare pentru timpul necesar pentru impuls electric pentru a călători de la atrii la ventricul (în mod normal mai puţin de 0,2 secunde).
Diagnosticul / Pregătirea
Pacienţii sunt rugaţi să nu mănânce pentru mai multe ore înainte de un test de stres. Înainte ca conductorii sa fie ataşati, pielea este curăţată pentru a obţine un bun contact electric la pozitiile de electrozi şi, ocazional, rasul pe piept poate fi necesar.Problemele cu inima sunt diagnosticate prin modelul de unde electrice produse în timpul EKG printr-un ritm anormal. Cauza anormala este data de ritmul ectopic. Ritmul ectopic consta in bătăi premature care apar dintr-un alt loc decât nodul sinusal-de obicei de la atrii, nodul atrioventricular, sau al ventriculului. Atunci când aceste aritmii sunt doar ocazionale, acestea nu pot produce nici un simptom sau pur şi simplu un sentiment că inima are o cotitură. Aceste aritmii ocazionale sunt frecvente in cazul persoanelor sanatoase, dar, de asemenea, poate fi un indiciu al bolilor de inima.Surse variate de aritmii oferă o gamă largă de modificări în formă electrocardiogramei. Ritmul ectopic afişeaza un complex QRS anormal. Acest lucru poate indica boli associate ale alimentării cu sânge insuficiente pentru muşchiului inimii (ischemie miocardică). Locuri ectopice multiple duc la contractii rapide şi necoordonate ale atriilor sau ventriculelor. Această condiţie este cunoscută sub numele de fibrilaţie. Când impulsul atrial nu reuşeşte să ajungă la ventricul, rezulta o condiţie cunoscută sub numele de inima bloc.
Posttratament-ul
Pentru a evita iritarea pielii din cauza gelului sarat utilizat pentru a obţine un bun contact electric, pielea trebuie să fie curăţata cu grijă după îndepărtarea electrozilor.
Riscurile
EKG-ul este o procedura noninvaziva, care este practic fără risc pentru pacient. Există un risc redus de atac de cord pentru persoanele fizice care trec printr-un test de stres EKG, dar pacienţii sunt atent analizati pentru adecvarea lor la acest test înainte de a fi prescris.
Factorii de risc pentru bolile de inima includ obezitatea, hipertensiunea arterială (tensiune arterială ridicată), trigliceridele crescute si un colesterol sanguin total, HDL scăzut ("bun") de colesterol, fumatul, şi inaintarea in vârsta. Oamenii care au diabet zaharat (fie de tip 1 sau 2) au, de asemenea, un risc crescut de boli cardiovasculare.
Rezultatele normale
Atunci când inima opereaza în mod normal, fiecare parte se contracta intr-o anumită ordine. Contracţia musculară este declanşata de un impuls electric. Aceste impulsuri electrice călătoresc prin celule specializate, care formează un sistem conductor. Urmarind această cale se asigură că contractiile vor avea loc într-un mod coordonat.În cazul în care prezenţa tuturor undelor se observă în electrocardiogramă, şi aceste valuri urmeaza ordinea definita în ordine alfabetică, inima arăta un ritm sinusal normal, si impulsurile pot fi considerate a fi următoarea cale de conducere regulata. Intr-un ritm cardiac normal, impulsurile electrice, au o rată de 60-100 de ori pe minut, originare din nodul sinusal. Nodul sinusal este situat în prima cameră a inimii, cunoscut sub numele de atriul drept, în cazul în care sângele reintra in inima, după care circulă prin organism. După ce a călătorit până la intersecţia dintre partea superioară şi camerele mai mici, semnalul stimulează nodul atrioventricular. De aici, după o întârziere, acesta trece prin rute de specialitate prin intermediul camerelor mai mici sau ventricule. În multe stadii de boala, trecerea de la impuls electric poate fi întrerupt într-o varietate de moduri, cauzând inima pentru a efectua mai puţin eficient.Inima este descrisa sa arate aritmie sau disarhitmie atunci când intervalele de timp între valuri, sau ordinea sau numărul de unde nu se potrivesc cu modelul normal descris mai sus. Alte caracteristici care pot fi modificate includ direcţia de deformare a valurilor si latimile valurilor.
Rata morbidităţii şi a mortalităţii
Potrivit Asociatiei Americane Cardiace, bolile cardiovasculare sunt numărul unu al cauzei de deces în Statele Unite. De asemenea, este principala cauză a deceselor în rândul persoanelor cu diabet zaharat.
Alternative
Electrocardiografia este standardul de aur pentru a detecta bolile de inimă care implică nereguli în conducţia electrică şi ritmica. Alte teste care pot fi folosite împreună cu un EKG includ o ecocardiogramă (o sonograma a inimii de pompare de acţiune) şi un test de stres-un EKG, care este realizat în asociere cu munca monotona.
Se crede că obturarea venei varicoase a fost folosită pentru prima dată în secolul al XIX-lea. Abia după 1920, scleroterapia a început să fie folosită ca metodă alternativă pentru tratamentul chirurgical.
Scleroterapia implică o injecție de sclerozant, adică agent chimic, la lumenul venei anormale (sau a rețelei venoase) care irită vasul și conduce la fibroza acestuia. În cele din urmă, lumenul venei de lucru necorespunzătoare este închis.
Terapia sclerozanta trebuie considerata o metoda complementara de tratament. Ea are menirea sa rezolve colateralele venoase de calibrul mediu, varicele restante dupa safenectomie sau flebectomii. In clinica, folosim Polidocanol de diverse concentratii pentru a rezolva problema inestetica a venelor de tipul spiderveins.
Ce ar trebui să știe pacientul înainte de scleroterapie?
După ce a decis să se supună scleroterapiei, pacientul trebuie să fie conștient de posibilitățile și limitările acestei metode, precum și de inconvenientele sale. Înainte de procedură, medicul echipei noastre prezintă toate informațiile necesare în acest sens. În plus, aceste informații sunt specificate sistematic într-o broșură informativă specială, combinată cu consimțământul informat al procedurii.
Mai jos sunt cele mai importante informații care ar trebui luate în considerare la stabilirea scleroterapiei:
Scleroterapia trebuie întotdeauna să fie precedată de ecografia Doppler ale venelor inferioare.
Scleroterapia este o procedură sigură, cu condiția ca aceasta să fie efectuată la pacientul corespunzător. Există anumite contraindicații pentru procedură, astfel încât medicul trebuie să aibă toate informațiile despre sănătatea pacientului. Dacă pacientul intenționează să ascundă informațiile, atunci el / ea ar putea fi expus unui pericol grav.
În majoritatea cazurilor, microscleroterapia (se referă la închiderea venelor și a venulelor) este efectuată fără anestezie locală, deoarece anestezia în sine este mai dureroasă decât procedura.
Pacientul poate simți un ușor disconfort, de exemplu ciupirea sau arderea la locul de administrare a agentului în timpul procedurii. Urmărirea locului de administrare mai târziu este importantă. Pot apărea durere, înroșire și îngroșare în jurul venelor închise. Este o reacție tipică. Dacă provoacă disconfort substanțial și este prelungit, ar trebui să fie raportat medicului.
Urmând procedura, pacientul trebuie să meargă pe jos cel puțin 30-40 de minute. Este un element foarte important al profilaxiei antitrombotice.
Imediat după procedură, se pune ciorapul de compresie pe piciorul pacientului care a fost operat; acesta ar trebui purtat în timpul zilei timp de 1-3 săptămâni, putând fi înlăturat numai în timpul nopții.
Purtarea unei perechi de ciorapi de compresie este un element bine dovedit că mărește eficiența tratamentului.
Indicațiile medicale care urmează scleroterapiei vizează asigurarea unui efect mai bun și a unei mai mari siguranțe a procedurii, astfel încât acestea nu ar trebui modificate din proprie inițiativă.
Anumite secțiuni ale picioarelor sunt mai expuse la apariția complicațiilor, astfel, medicul care efectuează procedura trebuie să fie bine experimentat, de exemplu eliminarea venelor spider în zona gleznei este foarte riscantă.
Scleroterapia permite tratamentul diferitelor stări venoase, chiar și foarte avansate, totuși eficacitatea pe termen lung a unor astfel de proceduri este destul de moderată și necesită suplimentări periodice.
Merită să luați în considerare și să discutați cu medicul utilizarea altor metode mai eficiente, de exemplu scleroterapia cu ajutorul spumei, cateterului sau a laserului - acestea sunt metode de cea mai mare eficiență pe piață.
Efectul satisfăcător al tratamentului este adesea atins după mai multe serii (2-5) de proceduri efectuate, de obicei, la intervale de 2-5 săptămâni. În ciuda proprietăților tehnice (selecția adecvată a agentului, concentrația, tehnica și locul de administrare), caracteristicile unice ale pacientului sunt de asemenea importante, în special locațiile leziunilor la picioare, fototerapia pielii sau abilitățile de vindecare.
Scleroterapia venelor mici (venelor spider și venectazii) sunt combinate cu procedurile folosind laser transcutanat adecvat.
Scleroterapia (în special microscleroterapia) ar trebui să fie realizată cel mai bine în condiții mai reci, când temperatura este sub 20-25 ° C și nu recomandăm deplasări în țările calde în decurs de 2-4 săptămâni după această procedură.
Scleroterapia poate fi utilizată în alte regiuni ale corpului (de exemplu, partea dorsală a mâinilor, zona intimă sau a sânilor); nu trebuie uitat decât calificarea în astfel de proceduri necesită efectuarea unui diagnostic adecvat imagistic (ecografie Doppler, tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică cu o opțiune de imagistică a sistemului venos).
În perioada post-procedurală, pacientul trebuie să fie conștient de necesitatea vizitelor de control care sunt plasate pe o perioadă de câteva până la zece luni.
În ciuda introducerii unor metode mai avansate din punct de vedere tehnic de tratare a afecțiunilor venoase, scleroterapia este încă cea mai frecventă examinare în flebologia modernă. Numeroasele sale avantaje, și anume durerea minimă, recuperarea rapidă a mobilității în urma procedurii, durata scurtă, riscul scăzut de leziuni ale nervilor, numărul mic de vânătăi și costul scăzut determină întotdeauna să luați în considerare această metodă și să întrebați medicul despre aceasta.
Poate fiecare pacient să fie supus scleroterapiei?
Scleroterapia este o procedură minim invazivă și sigură. Cu toate acestea, nu înseamnă că poate fi efectuată la fiecare pacient. Calificarea pentru procedură, efectuată de medic, trebuie să ia în considerare toate informațiile despre sănătatea generală a pacientului, adică bolile trecute și prezente, medicamentele utilizate și predispozițiile familiale.
Cine nu poate fi supus scleroterapiei?
Există, de asemenea, un grup de pacienți pentru care scleroterapia este asociată cu un risc mai mare, dar este totuși posibil să se facă. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare precauții suplimentare. Acestea sunt:
Dacă aparțineți unuia dintre grupurile menționate mai sus, este necesar să informați medicul despre aceasta. Siguranța pacientului este o prioritate pentru noi
Practicăm ligatura crosei safenei interne în ambulator doar atunci cânde discutăm de o venă safenă internă dilatată important și cu reflux masiv documentat ecografic.
Procedura se poate efectua în siguranță sub anestezie locală sau locală combinată cu anestezie generală intravenoasă.
Tehnica.
Se igienizează regiunea inghinală corespunzătoare prin îndepărtarea pilozității în exces. Se reperează pulsul la artera femurală și se realizează marcarea crosei safenei interne părintr-o linie oblică descendent dinspe lateral spre medial de aproximativ 3 cm, situată sub arcada inghinală la aproximativ 2 cm și la 1 cm intern față de zona unde se palpează pulsul. Se dezinfectează și izolează cu ajutorul câmpuriloe sterile. Se infiltrează anestezia locală, după care se incizează tegumentul pe linia marcată. Se disecă țesutul celular subcutanat cu ajutorul depărtătoarelor și desupra fasciei cribrosa se reperează vena safenă internă la nivelul crosei. Se tracționează blând cu ajutorul unei pense fine crosa și se realizează disecția de elementele perivenoase. Crosa safenei realizează o curbă cu concavitatea caudală, străbate gaura ovală (orificiul cel mai mare al fasciei cribriforme, limitat în afară şi în jos de ligamentul falciform Alan Burns). La nivelul crosei, vena primeşte 5-6 afluenţi: vena epigastrică superficială, venele ruşinoase superficiale internă şi externă, vena circumflexă superficială, vena safenă accesorie (inconstantă). După caz se realizează disecția, ligaturarea și secționarea acestor vene colaterale. Se secționează crosa între pense. Capătul proximal se ligaturează de două ori, capătul distal fie se ligaturează (în cazul venelor la care s-a practicat excizia etajată prin flebectomii), fie se cateterizează anterograd pentru a se efectua o procedură de laser endovascular. Ulterior se controlează hemoastaza și se refac planurile anatomice prin sutură. Nu plasăm drenaj.
Îngrijire și recomandări postoperatorii.
Postoperator pacientul nu are restricții severe. Se recomandă următoarele:
Principalul scop al crosectomiei este suprimarea refluxului și împiedicarea recidivei bolii venoase cronice. Procedura poate avea însă și o serie de complicații, cum ar fi:
Evoluția postoperatorie a pacienților este favorabilă, elemente nefavorabile apărând doar foarte rar.
Tehnica flebectomiilor etajate reprezintă modalitatea prin care prin intermediul unor incizii milimetrice sunt excizate pachetele venoase dilatate. Pentru prima oară această procedură a fost descrisă și practicată de Aulus Cornelius Celsius în Roma antică. Tehnica flebectomiilor a evoluat de atunci, s-a îmbunătățit și a fost promovată de dermatologul suedez Robert Muller din 1956. Procedura nu a câștigat însă popularitate până când chirurgul american Goren a publicat rezultatele sale în 1991.
În prezent tehnica flebectomiilor este una de rutină practicată în toate centrele de flebologie.
Indicațiile metodei.
Metoda este destinată tuturor stadiilor clinice CEAP ale insuficienței venoase cronice de la II la VI. Pe lângă avulsia venelor trebuie să existe certitudinea că se suprimă și refluxul existent prin asocierea flebectomiilor cu alte procedee terapeutice. Menținerea refluxului reprezintă o cauză de recidivă a venelor varicoase în alte regiuni decât cele tratate. Având în vedere acest aspect, bolnavul va trebui foarte bine evaluat preoperator atât clinic, cât și paraclinic. După caz se poate asocia în ambulator crosectomia sau laserul endovascular pentru tratarea refluxului.
Contraindicațiile metodei:
Tehnica procedurii.
Primul pas în cadrul procedurii este igienizarea tegumentelor cu îndepărtarea pilozității excesive. După această manevră, pacientul este examinat clinic cu mare atenție pentru a se putea face un marcaj eficient al dilatațiilor varicoase existente. Acest mapping cât mai exact al venelor este esențial pentru succesul procedurii. Se efectuează cu ajutorul unui marker foarte rezistent la ștergere. Există tehnica de mapping utilizând inspecția și palparea sau există mappingul prin transiluminare.
Nu trebuie făcută nici o excepție de la marcarea venelor. Însemnarea se face cu pacientul în ortostatism , dacă acesta este așezat sunt vene care dispar și acest lucru va duce la un eșec procedural.
După marcarea venelor, membrul inferior este aseptizat cu solușie de Betadină și este izolat cu ajutorul câmpurilor sterile.
Pentru flebectomii se poate utiliza doar anestezia locală cu xilină 1% sau soluție Klein sau se poate folosi o combinație între anestezia locală și cea generală intravenoasă. În practica clinică, noi utilizăm după caz fie doar anestezia locală, fie combinația menționată.
După realizarea anesteziei locale, se efectuează tehnica propriu-zisă. Se practică incizii milimetrice utilizând lama de bisturiu de 11. Există varianta de a realiza incizii prin puncție cu un ac gros (de 18). Noi preferă inciziile cu lama de bisturiu. Acestea nu vor fi mai mari de 1 – 3 mm. De regulă și venele mai voluminoase, având în vedere elasticitatea lor, pot fi extrase printr-o incizie de 2 mm.
Inciziile sunt plasate orizontal pe tegumente sau vertical, funcție de preferința chirurgului. Este recomandat ca în zona genunchiului și a gleznei să se efectueze incizii orizontale, în restul segmentelor anatomice ale mebrului inferior fiind acceptate ambele orientări . Este important să nu traumatizăm exagerat marginile inciziilor pentru că acest lucru poate duce la hiperpigmentarea lor. Depunerea de hemosiderină în marginile inciziilor, de asemena, le poate hiperpigmenta.
Următorul pas al intervenției este reperarea venelor prin inciziile practicate și agățarea lor. Agățarea lor se poate face cu aujutor instrumental mai scump sau mai ieftin.
Agățarea venelor se poate efectua și utilizând pense foarte fine. Noi agreem foarte tare această metodă de exteriorizare folosindu-ne de pense. Astfel pensa se introduce prin incizia tegumentară și vena este căutată cu blândețe pentru a evita leziunile tisulare înconjurătoare (ale pielii, ale țesutului celular subcutanat) sau chiar lezarea venei în cauză. După ce vena este reperată, este tracționată ușor prin plagă deasupra nivelului tegumentului și se efectuează disecția de elementele perivenoase care duc la eliberarea sa și în același timp la cuparea unei minime senzații dureroase dacă ea există. După ce am eliberat vena de țesuturile înconjurătoare se exercită o ușoară tracțiune asupra ei și se observă o depresiune a pielii. Este foarte important să reținem până unde a fost acestă depresiune pentru ca acesta este nivelul până la care ajunge avulsia. Dacă acest nivel implică și o parte din semnele marcate de noi inițial, este benefic pentru estetica pacientului, deoarece sunt evitate acele incizii care corespund traseului tegumentar depresionat și astfel se vor efectua mai puține tăieturi. Se va merge așa din aproape în aproape până când toate venele sunt smulse. Dacă există dificultăți la smulgerea venei este bine să lărgim incizia, în loc să traumatizăm prin presiuni suplimentare țesuturile. Uneori se pot expulza segmente foarte lungi de venă prin incizii foarte puține. Uneori venele sunt de slabă calitate și se rup prematur. Este indicat să se suplimenteze numărul inciziilor până când chirurgul este convins că a smuls tot ce era necesar. Hemostaza se face prin presarea ușoră sau mai intensă punctiformă a inciziilor.
Există situații când abordul și avulsia venelor sunt mai dificile. Este cazul procedurii efectuate la un pacient care a mai foet tratat anterior. Întotdeauna va fi mai dificil pentru chirurg să lucreze pe o reintervenție datorită fibrozelor inevitabile, venelor mai puțin elastice și mult mai friabile, abordului mai dificil, pielii mai sensibile. Există situații când venele extrase sunt perforante. Ele sunt recunoscute prin dspoziția lor perpendiculară pe tegument și datorită senzașiei dureroase mai accentuate a bolnavului. Este bine ca în acestă situație să se aplice ligatură pe capătul venei pentru a evita o sângerare excesivă. De asemena aplicarea ligaturilor pe capetele venoase este de preferatatunci când sunt zone care nu vor putea fi comprimate eficient (de exemplu pe o coapsă mai voluminoasă).
După efectuarea tuturor flebectomiilor se controlează hemostaza și se toaletează membrul inferior. Se închid plăgile tegumentare fie folosind steril streepuri, fie utilizând fire de sutură. Noi preferăm steril streepurile care favorizează o cicatrizare foarte estetică, acest lucru fiind important pentru pacient. În zonele cu risc mai mare de sângerare (zonele de flexie – gleznă și genunchi) se pot aplica fire pentru închiderea plăgilor, dacă se consideră necesar.
Ulterior membrul inferior este bandajat circular, după aplicarea pansamentelor la nivelul plagilor. Este important modul de aplicare al pansamentelor și bandajului. O aplicare incorectă poate duce la sângerări, hematoame, flictene, ischemie, leziuni nervoase. După apliocarea pansamentelor, bandajarea membrului inferior se va face cu presiune descrescătoare de la gleznă (unde e cea mai crescută compresie) spre coapsă (aici este presiuna mai scăzută). Bandajul va evita a fi excesiv de compresiv la nivelul maleolelor pentru a nu se leza nervul peronier care duce la șchiopătare. Peste bandaj se aplică ciorapul elastic care trebuie menținut 2 – 3 săptămâni. Există o dificultate în aplicarea bandajului la persoanele obeze, unde există tendința la rasucire. Nu poate fi efectuat mai larg pentru că alunecă, nici prea strâns pentru că ischemiază.
Îngrijire postoperatorie și recomandări postteraputice.
Post operator pacientul se mobilizează la câteva minute dacă a fost exclusiv o anestezie locală sau când își revine din anestezie dacă a fost anestezie combinată. Un disconfort minim postprocedural este acceptat. Se indică tratament antalgic și antiinflamator nesetroidian în caz de durere importantă, tratament anticoagulant cu Heparină fracționată cu greutate moleculară mică timp de 7 – 10 zile, tratament antibiotic profilactic timp de 5 zile. Pacientul poate fi chemat la control peste 5 zile când se îndepărtează bandajele și se aplică doar ciorapul elastic peste pansamente, însă nu este obligatoriu. Este contraindicată spălarea piciorului operat până la controlul de 14 zile.
Controlul este necesar la 14 zile, moment în care sunt îndepărtate pansamentele și firele de sutură sau steril streepurile. Continuarea compresiei cu ciorap mai poate fi lădsată pentru următoarea săptămână. Este indicat un unguent antiinflamator și antitrombotic local timp de 4 săptămâni, unguent pentru favorizarea cicatrizării și medicație venotonică.
Complicațiile flebectomiilor efectuate de medici cu experiență sunt rare și minore.
S-au raportat complicații cum sunt: hiperpigmentarea, telangiectaziile periincizionale, seroamele, parestezii tranzitorii, flebite, flictene și vene restante care necesită competarea cu alte flebectomii. Procentul apariției fiecăreia este de mai puțin de 0.5%.
Există posibilitatea lezării unor structuri importante în cadrul procedurii, dacă este efectuată agresiv sau de persoane neavizate. Astfel, leziuni arteriale (artera femurală comună și superficială, artera poplitee, artera tibială posterioară și anterioară), deși situarea anatomică a acestor structuri este destul de profundă – pentru a evidenția o venă varicoasă nefiind necesar să se pătrundă mai mult decât 3 – 5 mm în profunzime – pot fie produse de persoane neexperimentate și care practică intempestiv procedura. De asemena pot fi lezate structuri nervoase: nervul sural. În această situație pacientul resimte o durere sfâșietoare la nivelul gambei, semn care va determina chirurgul să elibereze structura prinsă pentru că de fapt este vorba de un nerv. Uneori sunt lezași nervi senzitivi cutanați extrem de mici care vor genera parestezii sau hiperestezii cutanate postprocedurale tranzitorii în regiunea corespunzătoare. Pot fi ameliorate prin apluicare de topic antiinflamator sub formă de gel sau creme.
Procedura flebectomiilor ambulatorii este simplă, elegantă pentru pacient, cu bune rezultate atît funcționale, cât și estetice. Poate fi efectuuată de sine stătător sau combinată cu laserul endovascular sau crosectomia.
FARA OPERATIE, cu o suferinta cat mai mica si fara stress anestezic, putem trata la MedVarix:
O fisura anala este o ruptura in axul longitudinal al canalului anal, interesand mucoasa si lasand descoperite fibrele musculare si terminatiile nervoase extrem de sensibile. Ea survine ca o complicatie a bolii hemoroidale in cazul unui scaun constipat, sau, dimpotriva, ca urmare a unei serii de scaune diareice.
Care sunt simptomele caracteristice fisurii anale?
Durerea atat in timpul, cat mai ales dupa defecatie, cu o perioada de acalmie de cateva minute, care poate persista ore intregi. Poate aparea si sangerarea anala. Sfincterul anal se contracta reflex fiind spastic si impiedicand o evacuare usoara (scaune “creionate”).
Cum se trateaza fisura anala?
Anusul trebuie dilatat pentru a reduce spasmul sfincterian ce induce un cerc vicios care impiedica inchiderea ranii. Exista un tratament topic specific, folosit pe scara larga in reteaua de sanatate a tarilor civilizate, care are o rata de succes excelenta, evitandu-se astfel interventia chirurgicala.
Tratamentul cuprinde sedinte de scurta durata, distantate intre ele la 2-3 saptamani, in medie 4-5 sedinte. Aceste sedinte nu necesita o pregatire prealabila, iar dupa sedinta pacientul isi reia activitatea normala.
Metodele neoperatorii, se desfasoara fara internarea pacientului, acesta putandu-si desfasura activitatile zilnice fara necesitatea unui concediu medical sau a repaosului la pat. Tehnicile abordate reprezinta o alternativa viabila, moderna, nedureroasa si eficienta la metodele operatorii clasice, folosind aparatura medicala de ultima generatie: coagulare in infrarosu, anuscopia cu ghidare Doppler, etc.
FARA OPERATIE, cu o suferinta cat mai mica, putem trata la MedVarix:
Tratamentul pe care il oferim evita disconfortul si riscurile unei interventii chirurgicale si elimina neplacerile postoperatorii, care in cazul afectiunilor anorectale pot dura pana la 6 luni.
In concluzie, afectiunile canalului ano-rectal, trebuie tratate cu seriozitate de fiecare dintre noi, pentru a elimina un disconfort de moment si un posibil risc major de viitor. Nu trebuie uitat faptul ca boala hemoroidala, netratata sau ameliorate doar cu medicamente, NU SE VINDECA DE LA SINE, continuand sa evolueze spre stadii mai avansate, ce nu se mai pot trata decat prin OPERATIE
Obstetrică-ginecologie.
Sexologie.
Educație prenatală.
Obstetrică-ginecologie.
Sexologie.
Educație prenatală.
Obstetrică-ginecologie.
Sexologie.
Educație prenatală.
