Muzeul Național al Agriculturii prezintă:
Din bucătăria românească: Murături în saramură
Din octombrie și până în mai, dar și vara, când se mănâncă castraveții covăsiți (castraveți murați în saramură, la soare), masa românului este însoțită de acele legume murate în saramură sau în oțet, care ușurează „drumul” fripturilor, taie greața sau alungă mahmureala.
Cele mai ușor de făcut sunt murăturile în saramură. Nu necesită fierbere, legumele ies ușor acrișoare și tari. Pentru a preveni mucegaiul, țăranii din Bărăgan puneau legumele la murat în butoi din lemn, în pivniță și vânturau zeama din când în când, până venea frigul.
Rețeta de murături este următoarea:
Saramura: la 1 litru de apă se pun 2 linguri de sare (50-60 g). Legume şi fructe: gogonele (chiar şi din cele pârguite), pepeni mici cruzi şi pârguiţi, conopidă, gulii, morcovi, castraveți, gogoşari, varză albă (sfeclă şi varză roşie, dacă se pune, colorează tot), ţelină, musai cu frunze, ceapă, usturoi, mere, gutui; pentru arome: tulpini de mărar uscat, hrean, crenguţe de vişin, ardei iute, cimbru uscat, leuştean şi pătrunjel uscat. Se spală bine, în mai multe ape, se curăţă ce e de curăţat, se pun în butoi, toate amestecate, să ia gust una de la alta; din strat în strat, se potrivesc felii de măr şi de gutuie, hrean, ardei iute, arpagic, căţei de usturoi, morcovi, ţelină. Deasupra, frunze de ţelină, rădăcină de hrean, câteva crenguțe de vişin şi tulpini de mărar uscat. Se toarnă saramura până acoperă legumele. O dată pe săptămână se vântură (pritoceşte) zeama, să nu ia miros.
În unele sate, ţăranii foloseau pentru conservarea murăturilor slatină (apa din izvoarele sărate ce izvorau din munți, numite popular slatine, slătioare, murătoare, izvoare sărate etc.). Muzeul Național al Agriculturii deține în patrimoniul său un butoi pentru slatină din localitatea Mănăstirea Humor, jud. Suceava, ce poate fi admirat în cadrul expoziției ”La pas prin lumea satului”, în secțiunea dedicată „Hanului”.
Muzeograf Magdalena Petre-Filip
MUZEUL NAŢIONAL AL AGRICULTURII Slobozia