Muzeul Național al Agriculturii prezintă:
Sticlă „VIN MOTT 1947”
”O sticlă de vin conține mai multă filosofie în ea decât orice altă carte din lume”, spunea chimistul francez Louis Pasteur (1822-1895).
Noi nu vom face filosofie, dar vă vom prezenta o sticlă „VIN MOTT 1947”, intrată în patrimoniul M.N.A., în anul 2007, prin donație, care poate fi admirată în expoziția permanentă ”La pas prin lumea satului”, la ”Han”.
Recipientele pentru vin sunt variate ca formă şi utilizare. În antichitate, vinul era ţinut în amfore sau în vase de pământ cu ţâţână. Forma sticlelor de vin a fost una globulară, fără a avea o bază de susţinere, astfel încât erau păstrate în suporturi speciale. Treptat, sticlele de vin au început a avea o formă ce prezenta o bază pentru autosusţinere. Corpurile sticlelor, cel mai adesea în formă de ceapă, fiind mai uşor de suflat, au evoluat până când au ajuns la o formă standard, în general cilindrică, cu gât lung sau scurt şi inel de consolidare a gâtului, în funcţie de particularităţile regiunilor producătoare de vinuri şi capacitatea de 700-750 ml, astfel încât să poată fi transportate cu uşurinţă. Standardul “maxim” al sticlelor de vin a fost de 800 ml până în anul 1945, mai ales pentru vinurile din Burgundia, iar vinul Beaujolais a fost cunoscut pentru sticla de 500 ml, “POT”.
Sticla „VIN MOTT 1947”este o sticlă transparentă de culoare verde („sticlă de pădure”), suflată în formă; are corp cilindric care se continuă cu un gât alungit, terminat cu un inel lat. Pe corpul sticlei este lipită o etichetă de hârtie, cu următorul înscris: „MONOPOL MOTT” „BLANC”,”MOTT PESTE TOT”, „MAI MULT DE 100 DE ANI ÎN SLUJBA VITICULTURII” şi stema regală. Are capacitatea de 750 ml.
Șampania și vinurile MOTT, cunoscute astăzi sub numele ZAREA, sunt legate de numele lui Wilhelm Mott, un cetățean german care a lucrat o perioadă la compania de vinuri spumante Rhein din Azuga, deținută de Wilhelm Rhein. În 1912, Mott se mută la București și deschide pe Calea Griviței o mică fabrică de vinuri spumante, numită Mott&Fills. Ulterior, mută sediul pe strada Luigi Cazzavillan, unde fabrica a funcționat până în 1922, când Mott cumpără pivnițele din Dealul Spirii, de pe strada Puțul cu Apă Rece. Pe lângă șampanie, fabrica producea vinuri fine, vermut, țuică, vin pelin, apă minerală, nectar de fructe. În perioada războiului, afacerea a fost profitabilă, iar calitatea produselor a atras atenția Casei Regale a României, astfel că Mott&Fills a devenit principalul furnizor de băuturi al acesteia. Produsele se puteau găsi și în meniul vapoarelor transatlantice și în meniul trenului Orient Express. În 1948, comuniștii au naționalizat fabrica Mott&Fills, împreună cu cele ale caselor de spumant Doctor Baszilescu și Reihn, și i se dă numele de ZAREA, care devine nr. 1 în producția de vin spumant din țară. În 1953, vinurilor spumante li se adaugă și alte băuturi alcoolice, vinarsuri de calitate superioară, dar și produse de masă, printre ele numărându-se DUNĂREA, SEGARCEA, TÂRNAVE, MILCOV, ZAREA, produse care obțin premii la concursuri naționale și internaționale. În anul 2004, ZAREA este privatizată și este preluată de compania SCHLOSS WACHENHEIM, unul dintre cei mai mari producători de vin spumant din lume. Astăzi, compania lui Wilhelm Mott continuă să se dezvolte, cu o colecție de 20 de branduri de excepție, pentru a-și păstra locul în preferințele consumatorilor.
(Surse: https://www.wineandmore.com/stories/history-wine-bottle/; https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/foto-istoria-tulbure-a-celebrei-sampanii-mott-2021226.html;
Muzeograf, Petre-Filip Magdalena
MUZEUL NAŢIONAL AL AGRICULTURII Slobozia
